Monumentele istorice din Romania             Romana English

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate

Descrieri/Comentarii

emilia / 04-Mar-2010

Manastirea Caldarusani, ctitoria domnitorului Matei Basarab, a fost atestata documentar inca din 1637, desi in pisania bisericii "Sf. Dimitrie" este trecut anul 1638: " Si s-au inceput a se zidi din luna lui iulie 10 si s-au savarsit in luna lui octombrie 20, iar din zidirea lumei leat 7147, iar de la Hristos 1638". Aceasta dovedeste ca mai intai a fost amenajat asezamantul si apoi a inceput construirea bisericii. Este posibil ca in 28 aprilie 1637, data primului act emis aici, sa se fi pus piatra de temelie a bisericii, o constructie complexa, de mare amploare. Paul de Alep este primul vizitator care ne da o descriere a ansamblului: "...o manastire mareata... Este vestita in aceasta tara, fiind una dintre cele mai mari... Cladirea este intinsa si cu totul noua din temelie, cu o biserica de o nespusa frumusete, cu chilii si incaperi de o maretie domneasca". In jurul anului 1775 manastirea intra sub administrarea Mitropoliei Ungrovlahiei, Arhimandritul Filaret ingrijindu-se de restaurarea ei, reparand biserica, refacand turlele, pictura interioara si chiliile, inaltand clopotnita si zidind un nou arhondaric. In 1817 biserica este pictata din nou, de zugravii scolii organizate aici si este decorata in interior cu pilastri in stil neoclasic, cu capiteluri pseudocorintice si antablament puternic profilat. In anii 1908-1915, fostul Mitropolit Ghenadie Petrescu restaureaza intreaga manastire. Chiliile de pe laturile de sud si nord, ce apareau intr-un tablou de Nicolae Grigorescu cu un nivel de zid si unul de lemn, primesc un cat nou de zidarie, precedat de o galerie deschisa, cu arcade de zid semicirculare. Cu aceeasi ocazie se construieste trapeza cu paraclis in axul est-vest al incintei, iar pe latura de vest se reface turnul-clopotnita. Ansamblul a avut de suferit in urma cutremurului din 1940, o noua restaurare avand loc in 1949-1964, sub conducerea arhitectului Stefan Bals. Cu aceasta ocazie a fost refacut ancadramentul pridvorului dupa modelul celui originar si ancadramentele ferestrelor, iar acoperisul a primit o noua forma, optandu-se pentru o solutie in "felii", care la partea inferioara urmeaza traseul arhivoltelor ferestrelor. Fatadele exterioare sunt impartite in doua registre printr-un brau alcatuit dintr-un tor proeminent plasat intre doua randuri de zimti mari. Fiecare registru are cate un sir de panouri rectangulare, separate prin toruri. Soclul si cornisa au fost in intregime refacute. Biserica, cu o lungime totala de 25,5 m si o latime de 5,61 m, are o absida cu sapte laturi de 6,75 m si trei turle poligonale, cu baza patrata. Spatiul naosului este reprezentat de un dreptunghi mult alungit, la care se racordeaza cele doua abside laterale cu un traseu semicrcular prelungit. Altarul este acoperit cu o semicalota alungita spre vest, iar naosul prezinta doi stalpi masivi centrali si o bolta semicilindrica longitudinala. Singurul ancadrament originar este cel de la intrarea in pronaos. Pisania acopera o suprafata mare, imbracand efectiv mai bine de o treime din inaltimea golului usii. Partea originara a fost completata cu informatii privind restaurarea din 1915. Pictura actuala este in cea mai mare parte cea a lui Belizarie, datand de la restaurarea incheiata in 1915, fiind la randul ei restaurata de pictorul Ion Musceleanu in 1960. Belizarie a pastrat tabloul votiv al ctitorilor, din pronaos, pictat in 1817, reprezentandu-i pe Matei Basarab si Doamna Elina.

(dupa "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" de Tereza Sinigalia, Editura Vremea - Bucuresti 2004)